Monthly Archives: February 2013

Dreptul la opinie şi la onoare

„Scrisul are valoare terapeutică şi cathartică-izbăveşte şi dă sentimentul plenar al creaţiei prin impersonalizare, salvează eul de teroarea propriei poveri existenţiale”

Vineri, 22 februarie, la Biblioteca Judeţeană a  fost lansată cărtea Dreptul la opinie, autor Marcel Isbăşoiu, Editgraph, 2013.
Plecând de la un drept constituţional, dreptul la opinie, autorul încearcă să exprime cât mai imparţial opinia  despre ceea ce se întâmplă în viaţa culturală, socială a oraşului Buzău şi nu numai. Un drept pe care cetăţeanul l-a câştigat cu greu, şi pe care de multe ori îl exercită cu greu, pentru că teama de a vorbi nu a dispărut. Încă suntem  o societate frustrată de adevăr.
Oarecum timorat, după cum mărturiseşte, Marcel Isbăşoiu a încercat după 1990 să-şi exprime opiniile, dar a stârnit iritarea unora şi  a încetat să mai scrie. “M-am frământat ani la rând… am hotărât să nu mă mai lamentez. Din acest moment am să mă pronunţ argumentat şi sonor…Nu am fost niciodată omul cuiva…Am fost omul unui regim. M-am plecat,dar nu unei persoane”.
Fermitatea cu care spune aceste lucruri îţi dă aşa, uşor, fiori.Dintr-o dată te aştepţi să ţâşnească Cuvântul în forma cea mai pură, argumentat, sonor. E bine că dl. Marcel Isbăşoiu s-a hotărât să scrie pentru că are ce spune.
L-am văzut cum se ridică la forma Cuvântului, cum trudeşte ca un meşter meticulos. Vede, ascultă, citeşte. Apoi,îşi exercită dreptul la opinie.  Cu demnitate, fără  interpretări halucinante, nu are tendinţa de a autoriza lipsa de valoare şi nu încearcă să-i decredibilizeze pe cei care au valoare, aşa cum, din păcate, se întâmplă prin exprimările unora. Opinia d-lui Marcel Isbăşoiu are un cod al onoarei. Argumentează cu decenţă, seriozitate, echilibru. Cu devotamentul celui care vrea să facă din cuvânt o certitudine. Prin Cuvânt întregim această lume.
Domnul Marcel Isbăşoiu are ceva din filozofii Greciei antice. Te face să crezi în  înţelepciune, farmec, ceea ce în această lume ar putea părea bizar. E un om al Cetăţii. Căci cel ce scrie,  poetul ”… este şi oşteanul cetăţii ( urbane sau rurale)…influenţat de toate angoasele, nevrozele şi convulsiile sociale ale vremii sale, privind cu uimire, nedumerire generaţia tânără care stă şi salivează la uşa politicului cameleonic, abject,zoios.”
Am scris cu bucurie despre această carte, nu mă îndoiesc de credinţa autorului. Un scriitor nu poate fi adevărat dacă nu crede în umanitate, valorile ei, într-un  sistem social in care –“… daca am face echipă şi am presa argumentat şi constant factorii de decizie cu competenţe naţionale/locale, reacţia acestora ar trebui să conducă, cu necesitate, la măsuri concrete, şi de sperat eficiente în plan economic, social, cultural, educativ,etc.”
Autorul are câteva opinii şi despre Octavian Paler. “ Dobândisem reflexul de a urmări emisiunea tânărului teolog Mihai Gâdea din fiecare miercuri când îl avea ca invitat pe maestrul Octavian Paler. Odată cu trecerea acestuia la cele veşnice m-am trezit singur şi mai sărac…Aşteptam să îl văd seara,noaptea sa specială.Aveam prilejul, alături de alţii, să ascult,să văd, o voce cu temelie adânc înfiptă în fibra morală a altor vremuri… Octavian Paler avea un fel de nostalgie după umanitatea pierdută…unul din cei mai inteligenţi oameni care au imbogăţit cultura română, iar când a murit a fost ca şi cum ar fi ars biblioteca naţională”.
Aş vrea să-l văd în continuare pe dl.Marcel Isbăşoiu exercitându-şi dreptul la opinie, fără a fi lezat  de ceva sau cineva.  Argumentat şi sonor.

Marcel Isbăşoiu

Marcel Isbăşoiu

Tudor Cicu,Marcel Isbasoiu,Marin Ifrim,Sorin Burlacu

Tudor Cicu,Marcel Isbasoiu,Marin Ifrim,Sorin Burlacu

 

România feliată

În  curând vom trăi într-o ţară făcută felii. Am avut multe – revoluţie, tranziţie, criză, reforme, integrări…am ajuns la apogeu…vom avea  regiuni. Şi o dezvoltare extraordinară, aşa cum nu am mai avut niciodată –  prosperitate, cinste, ordine…absorbţia fondurilor  europene. Tot ce-am visat în 23 de ani în noile regiuni vom avea. Uite că, totuşi, să trăiţi bine – nu a fost chiar aşa o vorbă în vânt. Are propriul ei duh…concretizări. Să fim  făcuţi felii.
Mă gândesc la felia de Românie în care voi trăi şi, lăsând gluma tristă la o parte, aceste regiuni ar putea fi ultima redută pierdută a României. Haos social, restructurări în masă, oameni deja înspăimântaţi de aceste  perspective relative, poate chiar sinistre. Pretenţiile unora de autonomie sunt şi ele calde. Anarhia, separatismul se umflă, se exteriorizează,drapelul românesc este renegat.  Şi toate astea în contextul unei  Europe unite.
Eu, regionatul, sunt sceptic.  Prea multe iluzii, adevăruri născocite în birouri luxoase după care se conduc naţiunile, frăţii omologate pentru a le pieri în năvala  sărăciei, subjugării. Este   Europa unită în minciună şi bale politice. În frenezii periodice de ameliorare a stării sociale. Şi acesta nu este un război…nu, nu, ci  reformă…aşa se discută în văgăunile politice.   Cuvântul acesta,reformă, a început să semene cu o schingiuire socială.  Suntem prea obosiţi, schilodiţi, minţiţi, vânduţi. S-a făcut factură pe noi.
România feliată îi va  unge pe unii cu bucurie şi curaj. Totul va deveni  ieftin şi uşor de prăduit. Mult mai uşor. Se stă la pândă cu falsuri democratice, drepturi… Ostilitatea este evidentă. Nu vom fi niciodată egalii lor chiar dacă vieţuim pe acelaşi continent. Mereu vom fi săracii unei Porţi,  mândră, de altfel,  de abuzurile ei în acest ţinut.
În fiecare zi bem din otrava minciunii sociale. Mai stăm adpostiţi sub speranţa noastră şi a celor care totuşi într-o zi ne va salva.

Am săpat în veacuri
să  căutăm neamul
să plângem pe cuşmele lui
Fiara nu poate să ne atingă glasul
dacă  ştim ai cui trebuie să fim
Nu puneţi speranţa la zid
lăsaţi-o să trăiască în pridvoare
căci chipul vostru scânteie divină are

Un maraton al metaforei


De curând a apărut Almanahul Râmnicului Sărat, 2012,editura RAFET.  E un almanah al Râmnicului care nu a mai apărut din anul 1933 şi iată, după 80 de ani, îndrăznesc cu smerenie să vă redau o parte din activitatea literară din anul ce tocmai a trecut… spune  scriitorul şi editorul Constantin Marafet. Acesta  certifica identitatea urbei, iar râmnicenii au devenit foarte interesaţi de  cultura acestui ţinut binecuvântat de dumnezeu.
Într-adevăr, pot spune că renaşterea culturală râmniceană a început cu dl. Constantin Marafet. Şi continuă într-un stil alert.Almanahul cuprinde bogata activitate a anului 2012, cu multe cărţi editate, lansate ale scriitorilor râmniceni, de la debutanţi la autori consacraţi, dar şi nume importante în literatura română –   D.R Popescu, Emil Lungeanu, Dumitru Pricop  şi mulţi alţii.
Căci dl. Constantin Marafet este autor al cuvântului.  El nu doar animează mediul cultural, îl trezeşte, sprijină, promovează. Îl îmbunătăţeşte. Nu e la îndemâna oricui să facă artă şi poezie. Şi, pe de altă parte, să se lupte pentru partea financiară care e cea mai grea misiune. În ţara asta, unii când aud de cultură parcă ar auzi de antichităţi.
Festivalul TITEL CONSTANTINESCU, unul din cele mai reuşite festivaluri de literatură,  s-a impus în plan naţional şi internaţional, adunând oameni de certă valoare care  au fost motivaţi, onoraţi cu diplome, premii.
Nu, Râmnicul nu este doar …Sărat, ci şi cultural. Foarte cultural. Râmnicul, spune un alt poet,  te duce cu gândul la sâmburii de sare de la poalele Carpaţilor, care străpung argila dealurilor subcarpatice şi dau din prinosul lor apei Râmnicului, ce capătă astfel gustul ce l-am simţit când am sorbit din unda sa zglobie.

FESTIVALUL   INTERNATIONAL ,, TITEL CONSTANTINESCU,,

 

 

 

 

 

Editura RAFET şi Asociaţia  ,, Renaşterea Râmniceană’’

organizează

FESTIVALUL-CONCURS INTERNAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ

„TITEL CONSTANTINESCU” REGULAMENT

 

CONCURS DE VOLUME

 

Festivalul internaţional de Creaţie Literară “TITEL CONSTANTINESCU”, ediţia a VI-a, îşi propune sprijinirea creatorilor literari din România şi din diaspora. Concursul de literatură cuprinde mai multe genuri literare, la care concurenţii pot lua parte (poezie, proză scurtă, eseu, teatru, critică, traducere).

Etapele desfăşurării concursului sunt următoarele:

–         primirea lucrărilor: 5 Februarie – 1 IUNIE  2013

–         jurizarea şi stabilirea câştigătorilor: 1 IUNIE  – 1 AUGUST 2013

–         premierea şi gala laureaţilor: 21 Septembrie 2013

Creatorii literari pot participa la concurs la unul sau la mai multe genuri literare, cu un singur volum care să nu depăşească 120 pagini  scrise pe computer, cu litera de 12, format A5. Nu sunt acceptate volumele publicate.

Acestea se primesc la sediul Editurii RAFET din Râmnicu Sărat, str. Grădiştea, nr. 5, jud. Buzău, cod poştal 125300, pe CD, ori pe adresa de

e-mail:editurarafet@yahoo.com.

Volumele trimise pentru concurs nu se returnează, după terminarea festivalului.

 

Premiile care se vor acorda:

1. Marele Premiu „Titel Constantinescu” – publicarea volumului

2. Premiul  ,,Slam Râmnic – publicarea volumului

3. Premiul „C.C. Datculescu”-publicarea volumului

4. Premiul „Octavian Moşescu ”-publicarea volumului

5. Premiul „Florica Cristoforeanu” ”- publicarea volumului

6. Premiul pentru traducere”- publicarea volumului

Lucrările celor nominalizaţi la premii vor fi antologate într-un volum.

 

Constantin Marafet

 

Cauţiunea Adevărului

Pentru a avea adevărul trebuie să plătim cauţiune. El este închis undeva şi nu-l putem vedea. Trebuie  să-i preaslăvim în continuare pe cei ce mint şi se aranjează pe spinarea noastră.
Minciuna e propagată pe meridiane, fierbe sărăcia continentelor,se sugrumă bruma de libertate, suntem reactualizaţi prin reforme aşa zis sociale, în fapt, noi nu mai corespundem pentru ei. Suntem mobilizaţi din ce în ce mai mult pentru a trăi această minciună,  a nu sufla o vorbă împotriva lor.Minciuna se revitalizează pentru că are argumente de ici-colo, de la stăpânii de afară sau din interior.
Ce bine trăiesc ei şi ce locuri fine au! Ce contează că pe dedesubt miros urât, că minciuna respiră în toate ţoalele luxoase. De acolo,  se uită cu dispreţ în oalele murdare ale naţiunii … Mai  râd uneori, o mângâie…ca să pară democraţi. Se şi fardează puţin  pentru a-i fura votul, gândirea liberă. Au avut câteva cuvinte de bunăstare, dar tot la priveghi suntem. Noi nu mai putem fi fericiţi, ci doar oblăduiţi.
A crezut muribundul social că începe o viaţă mai bună? A sperat. Oalele lui flămânde  sunt însă mai dezgustătoare…
Se fărâmiţează naţiunea, suntem sub imperiul minciunii natale,mondiale.Şi vin noi etape ale reorganizării pentru că nu am flămânzit destul. Vrem pâine ? Dar sarea nu e de ajuns ?
Această plagă trebuie trecută prin foc şi sabie. Ne-am trezit cu gânduri bune, de pace, armonie socială, dar cu cine ? Unde să ducem astea ? În cuibul minciunii ?
Cândva eram sub imperii străine, acum suntem sub cel mai groaznic imperiu – al minciunii. Al devastării neamului. Cine nu vrea să adere la acest strigăt ?