Vatra luminii

Am început să trezesc mărturia din care vin. Ne anunţă Timpul că vine să-şi elibereze eroii. Toate chipurile pe care le-am avut îmi trec prin faţă ca o ceaţă. Iubirea de aproape s-a trezit ca un nou sol. Nicăieri nu-mi pot aduce aminte de mine decât în Cuşma Adevărului. Iubirea de aproape este lesa cu care ţin orice chip.
Mă trezesc într-un lujer de lumină şi privesc adevărul ca pe o coastă. Mama Cosmică îmi alimentează graiul printr-un fel de cordon. Mă ascultă apoi. Nu voi trăi niciodată dincolo de aproapele meu. Nu va fi niciun gard între noi. Pot să-i zăresc ograda mai bine, să văd cum îşi aprinde lampa şi îşi netezeşte chipul pentru adormire. Cum îşi autentifică chemarea spre cele lumeşti.

Pentru a avea adevărul trebuie să fiu lângă aproapele meu, să-i mângâi Cuşma. El nu este o povară, ci un gând bun. Sunt pregătit pentru el, poate veni mai aproape de mine, dar trebuie să-şi lase ţolul deoparte.
Cum se cheamă Doamne toată această căutare a adevărului? Nu minunea de a fi al Tău?
Îmbrac armura gri…echipat pentru batalia aproapelui nostru. O viţă nobilă mi se implantează în trup. Dar parcă am şi o sabie. Categoric mă îndrept spre luptă, dar şi spre izbândă. Trăiesc adevărul în culmi tot mai fraterne. Apoi în spatele meu vin soldaţii care mă vor păzi. Va trebui să ating Adevărul pentru că este cea mai de preţ speranţă.
Chiar dacă va fi o bătălie fără sfârşit voi fi acolo. Aproapele nu mai poate fi cumpărat de nimeni.
Din loc în loc întâlnesc moviliţe de lumină pe care le ating pentru a-mi îmbunătăţi energia. Şi în trupul meu port Cuşma…
Dintr-o dată, în mersul acesta spre bătălie mi-e sete. Dar mi-e sete de Adevăr,  trebuie să-l gust…
Cer  armurile  pentru fratele nostru, să-l îmbrăcăm, să-i ungem chipul cu lumină. Să-l luăm înapoi… A săpat destul în ograda durerii şi şi-a îndestulat călăii.
În univers am trecut pe lângă toate adevărurile pe care mi le rezervă Domnul. Trebuie să aduc pentru El zarea cea mai luminoasă în care vom aşeza omul şi-l vom vindeca. Avem măsurile lui, nu va fi greu.
Avem daruri de arătat fratelui. Îi vom arăta laboratorul în care i-am făurit chipul… Vremea şi universul vor sta în toate puterile noastre.

Ne aşezăm lângă vatră şi privim povestea blând. Dar nu mai e aceeaşi vatră a focului şi a durerii. E vatra luminii.

( fragment şi Tatăl)

Advertisements

Posted on January 8, 2013, in literatura and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: