Ţara care ne poate da pâine fără sughiţuri

 

Eu nu-mi aduc aminte de neam o dată pe an, ci  în fiecare zi. În fiecare zi mă uit la mine – ce sunt – şi la cei din jur.
Ziua de 1 decembrie am sărbătorit-o la Fundaţia Sf.Sava. Au  fost prezenţi scriitori, personalităţi locale şi s-au lansat cărţi. S-a vorbit, fireşte,  cu emoţie despre fiinţa naţională, speranţă, istorie.
Un moment deosebit şi interesant a fost apariţia poetului Dan Camer, purtând pe braţe cu mândrie patriotică  Harta României Mari la 1919 şi, de asemenea, un alt document extrem de valoros – Armata Română în Buda-Pesta, 4 august 1919. Acest tablou, spune poetul, va fi înrămat şi licitat la Balul Anual de Caritate  organizat de Rotary Club Buzău pe 7 decembrie 2012, eveniment organizat în scopul finanţării proiectului RUGĂCIUNEA lui Brâncuşi la Buzău.
Priveşti istoria şi nu poţi să taci, să nu te doară chipul ei… Simbolurile României ne-au fost un fel de călăuză în cea mai curată simţire strămoşească, spre crezul nostru – că nu putem rămâne  în  negurile unei istorii vremelnice, încropite  de alţii. Nu trebuie s-o  uităm, ci s-o purtăm zi de zi în suflet ca pe o icoană.  Sigur, am simţit, mai mult ca altădată, o redeşteptare a sentimentului naţional. Şi nu e greu să-ţi dai seama de ce, de vulnerabilităţile în care ne aflăm. Libertatea câştigată după revoluţie, democraţia, apoi  intrarea în NATO şi UE nu doar că nu au adus un nivel de trai rezonabil, aşa cum s-a crezut şi s-a sperat, ci  ne-au ştirbit şi din demnitate. Ne-au devalorizat ca naţie.
Astfel,iluziile şi aşteptările românilor s-au transformat în pribegie, ca ultima şansă de supravieţuire. O pribegie dramatică – să doarmă pe sub poduri sau cartoane, să accepte umilinţe    pentru o bucată de pâine. Pâine, care o poate avea în propria ţară dacă nu i s-ar fura  de la gură sub diferite pretexte. Nu putem trăi făcându-ne că nu ştim, că nu ne pasă.
Aş vrea ca manifestările neamului să nu se oprească doar la 1 decembrie, să meargă mai departe, în fapte, idealuri. Mă tem însă, că de a doua zi, trecem iar la trăncăneli fără rost, din care românul nu trage nicio concluzie şi nici nu trăieşte mai bine.

P1030149

 

 

 

 

 

 

P1030159

 

Advertisements

Posted on December 4, 2012, in cultură and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: