România – sub domnia corupţiei

Era cât p’ aci, dar cât p’ aci să cred că anumite lucruri care ne-au adus dezastru în ultimii ani au început să se mai schimbe, că  abuzurile şi încălcarea legii nu mai sunt atât de sfidătoare. Ei da, m-am înşelat. Chiar zilele trecute , vorbind despre respectarea legii, mi s-a dat cu legea direct în moalele capului. Şi vorbim aici despre instituţii, deci un loc unde legea trebuie respectată. Numai că, din păcate, instituţiile nu mai aparţin statului, ci unui gen de fanarioţi care te îngrozesc. Nu mai avem Hotărâri de Guvern, ci Hotărâri de Birou. Ce contează că legiuitorul a făcut legea aşa, noi aici, o interpretăm  cum vrem, o aplicăm după cum avem timp şi ţinând cont de toate împrejurările care ne vin bine. Uimită, ca şi când nu aş şti în ce lume trăiesc, nu mă las. Vreau să ştiu cum e cu legea, dacă mai contează sau nu.Ei bine, nu a contat şi nu contează pentru că puterea e în aceleaşi rânduri şi nu-i pasă.

Instituţiile sunt într-o stare jalnică. Au devenit ogrăzi.  Vorbim despre restructurări, reorganizări, dar când avem oameni cu moralitate şi mentalitate îndoielnică putem face o mie de restructurări şi reorganizări. Degeaba. O restructurare trebuie să plece în primul rând de la partea morală a instituţiei, de la o selecţie drastică a angajaţilor şi de la felul cum e aplicată legea pentru a scăpa de acest fanariotism ucigător. Corupţie, angajări, promovări dubioase… linguşeală, prieteni, nepoţi, soţii, veri, răzbunare atunci când pretinzi  dreptate, corectitutine… Este un abuz din partea celor care au putere de decizie inimaginabil. O decădere morală care va îminge România mai mult în negura corupţiei.

Vremea fanarioţilor – o vreme în istoria noastră care  îngrozeşte – este acum în esenţa ei. Ne iluzionăm cu lupta împotriva corupţilor. Sunt tot acolo şi se simt ca la ei acasă. Adică fac ce vor cu legea şi o spun în faţă. Până când instituţiile nu se vor lepăda de acest tip de fanarioţi nu ne revenim. Inşi care până mai ieri erau nimeni şi nimic au ajuns să încalce, să sfideze orice normă legală, procedură, pentru că politica le-a dat acest drept. Nu mi-e teamă să o spun, nu mi-e teamă să gândesc. Îmi asum acest risc cu toate persecuţiile suportate. Trebuie să devenim într-o zi liberi, să nu ne mai fie frică atunci când gândim, când avem ceva de spus. România trebuie schimbată, salvată. Să redevină a neamului ei.

Advertisements

Posted on November 6, 2012, in social and tagged , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: