Totul pentru ţară, nimic pentru mine

Aşa spunea Regele Carol I în Testamentul scris în anul  1899.
Când şi unde să mai auzim  astfel de cuvinte? Sau să le vedem transpuse în fapte? Deşi,aparent, toţi cei care se perindă la putere vin pentru ţară, jură  pentru prosperitatea ei. Şi? Vin şi nu mai pleacă. Ei sunt mereu şi de neînlocuit. Sunt cei mai buni. Nu le e jenă să ceară iar şi iar votul chiar dacă în mandatul anterior nu au făcut nimic. Au bani şi e de ajuns. Fireşte, când votul nu înseamnă programe,idei,fapte, ci bani, au şanse să fie veşnici şi inutili pentru ţară. Nu oamenii cu idei conduc, ci cei cu bani. Azi cuvintele Regelui Carol I sunt citite invers:  Nimic pentru ţară,totul pentru mine.
Ce a însemnat regalitatea în destinul neamului o spune istoria adevarătă.  Regele Carol I  considera această  ţară binecuvântată de Dumnezeu, nu o ţară de jefuit. Când a sosit în 1866 palpita corupţia, foametea, mizeria. Dar existau elite. Alături de un rege care vroia ceva măreţ şi demn pentru noua sa ţară se aflau personalităţi ca Ion Ghica,I.C. Bratianu, Mihail Kogălniceanu şi mulţi alţii care au luptat pentru idealurile acestui neam, să iasa din mocirla lui, să se ridice la demnitate. Atunci a fost totul posibil şi datorită acestor elite. Cine sunt elitele astăzi? Nişte îmbuibaţi care nu au nicio treabă cu ideea de neam,patriotism. Jefuiesc doar.
Mai sunt şi tinerii plecaţi la studii în afara ţării. Dar şi aici am o mare dezamăgire. Am văzut, auzit ideile unora. Nu e suficient să fii doar un student într-o ţară străină şi gata neamul se aşterne la picioarele tale să-l conduci – trebuie să ai şi o valoare morală, spirituală, caracter. Să nu-ţi fie ruşine să spui că eşti român, în primul rând. Ce să faci cu aceşti tineri ruşinaţi de originea lor? Cum să vină ei să se alăture unei idei când îşi hulesc ţara? I-am auzit, din păcate, spunând dispreţuitor: Vin acolo doar dacă mi se oferă aia… Ce schimbări să aştepţi de la ei? Nu-mi pun, deci, speranţa că pot face schimbarea.
Ţară…ce-i aia ţară? Suntem departe de elite gen Ion Ghica, prinţul Ghica, cu studii înalte în străinate, titluri de nobleţe, dar şi revoluţionar la 1848. Îşi iubea ţara şi lupta pentru ea alături de cei care au vrut s-o ridice din neant. Suntem prea departe. Degeaba ne uităm în jur, ne mirăm, căutăm.Tineretul plecat azi la studii nu are aceeaşi valoare şi măsură. Totul vine din mercantilism, nepăsare, unora chiar li se pare o desuetitudine să mai vorbeşti despre ţară. Suntem europeni, globalişti, ce ne mai trebuie sentimente naţionale?Ţară?Fiecare îşi vede viitorul acolo unde sunt bani mulţi.  Dar oricât am trăi într-o societate cosmopolită, globalizată, fiinţa naţională trebuie să existe. Aşa cred.
Azi avem un simbol al istoriei, al ţării – pe Majestatea Sa Regele Mihai, împins brutal din politica actuală a ţării, ţinut pe margine, jignit pe nedrept de oameni care au adus doar sărăcie şi dezastru. Fireşte că asta îngrijorează. Din fericire, din ce în ce mai mulţi oameni – ce-i drept mai simpli şi mai puţin informaţi –   au început să conştientizeze importanţa Majestăţii Sale în destinul ţării. România e demnă de Coroana care să o ţină aproape de valorile naţionale.

Advertisements

Posted on October 23, 2012, in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: