Poezia încă mai trăieşte în noi

Festivalul de literatură Titel Constantinescu, editia a V-a s-a desfasurat la Casa de cultură Florica Cristoforeanu din Rm.Sărat şi a reunit o seamă de personalităţi din lumea literară  – D.R. Popescu, Margareta Labiş – sora poetului Nicolae Labiş, Dan Mircea Cipariu, Emil Lungeanu, Horia Zilieru, Cornelia Maria Savu.

In acest context social, a face literatură este un mare curaj. Editura Rafet, prin editorul şi scriitorul Constantin Marafet face eforturi materiale  extraordinare pentru a susţine Cuvântul şi pe cei care merită să fie publicaţi. Nu e deloc uşor. Când toată ziua la tv vezi scandaluri şi politică, când totul în jur nu e decât interes, putere, profit; când eşti tratat în funcţie de prietenie, gaşcă, partid, iar dacă nu le ai e foarte rău, ei bine, poezia este o adevărată oază.

Muzică, literatură… scriitori  veniţi din toate colţurile ţării, inclusiv din străinătate. O sală încărcată de emoţie aşa cum demult nu am mai văzut la manifestări literare. Constantin Marafet, amfitrionul, este el însuşi foarte emoţionat.  Evită elogiile deşănţate, nu face genii la foc automat, nu dă verdicte cine e bun şi cine nu, iar cei din jur nu trebuie să ţină cont de vorba lui sfântă şi de duh. Nu e, deci, un fanfaron literar. Am văzut destule băltoace literare, dar aici e altceva.

Sora poetului Nicolae Labiş – o distinsa  doamnă, dar parcă apăsată de un destin tragic a citit o scrisoare, un fel de mărturisire făcută marelui scriitor D.R. Popescu.O priveam şi  îl vedeam  pe poetul de la Mălini, pe Nicolae Labiş. Imi sunau în minte versurile din Moartea căprioarei pline de o sensibilitate prea rănită…

D.R. Popescu, o figură blândă, liniştită, dar când citeşti O jumătate de moarte, cartea pentru care a fost premiat, îţi dai sema de febra trăirilor, mocnirea interioară stimulată de o societate întoarsă pe dos. Dan Mircea Cipariu – Poemul matriţă – cum îi spun pentru că e un poem care-i defineşte originalitatea, foarte  energic, gata să se implice, să lupte pentru scriitori, să schimbe desuetul… De asemenea, poetul Teo Cabel  – Poetul kamikaze în oceanul valurilor cubice – e frământat, dotat cu vreo trei aparate foto pentru a imortaliza  imagini document.

In fine, sunt şi alţi scriitori, Tudor Cicu, minuţios, pentru el masa de scris este ceva extrem de aparte şi serios, literatura lui nu e nici din joacă, nici din lipsă de altceva…  aici a găsit adevărul pe care-l poate spune.

O stare a literaturii aşa cum nu am mai văzut demult. A fost ceva colectiv, oameni dornici de frumos, de a respira altceva decât politică, ceartă, ură, delaţiuni. Realitatea poeziei devine o formă, nu mai e doar o interpretare a sentimentelor calde, aduse de muze.

D.R. Popescu,Emil Lungeanu,Horia Zilieru, Cornelia Maria Savu,D.Mircea Cipariu,V.Ghinea

Constantin Marafet

Teo Cabel

Margareta Labiş

Advertisements

Posted on August 22, 2012, in literatura and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: