Te binecuvântez, iubită Românie…

Sunt cuvintele Reginei Maria a României şi fac parte din testamentul pe care l-a lăsat poporului român.
Am plecat de la Casa Scriitorilor din Neptun în Bulgaria, la Balcic să vizităm Castelul Reginei Maria. Regina numită de popor Mama răniţilor, Regina soldat – pentru atitudinea ei plină de devotament din timpul primului război mondial. Regina diplomat – pentru  înfăptuirea României Mari.
Despre această vizită nu pot să scriu aşa, o notă de călătorie sau impresii. Trebuie să adun tot ce am văzut, trăit, acumulat. Apoi să potolesc această răscolire pe care am avut-o vizitând un domeniu de vis. E o frumuseţe ce parcă ştiam că există demult, înainte de facerea ei, nu trebuia decât să mă duc şi să văd că există. Când păşeşti  pe poartă deja ai senzaţia că intri pe un tărâm de vis, ca Alice în Tara minunilor.De la Ghereta santinelei, treci de Fântâna de argint şi nu ştii în ce parte s-o iei, pe ce alee, eşti bulversat de o explozie de culori, flori, arbuşti de tot soiul. Desigur, există o hartă, nu te poţi rătăci sau umbla haotic, dar totul e atât de frumos încât nu te poţi hotărî cu ce să începi.Fiecare alee are culoarea şi poezia ei, farmecul personal al Reginei.
Castelul numit şi Cuibul singuratic,  pare aureolat de spiritualitatea Reginei. Nimic sfidător, ci dimpotrivă mult bun simţ, fineţe. De fapt, nici nu pare  castel, ci o aşezare decentă  al cărei turn veghează parcă depărtările mării. Camerele sunt micuţe, pereţi albi,mobilier, uşi de lemn…baie, birou…obiecte pe care Regina le-a atins.Icoane, crinul pictat –  floarea preferată  şi multe fotografii. E istorie şi iar istorie. E Regina noastră, care a iubit poporul român, găsindu-şi împlinirea spirituală aici.Dar Castelul nu mai e pe pământ românesc.A fost,dar l-am pierdut, cedat Bulgariei odată cu  Cadrilaterul. Şi îţi spui – Regina care e în sufletul nostru nu poate fi decât a pământului nostru. Mi s-a strâns inima.Nu spun asta cu ură naţionalistă, nu am nimic cu bulgarii, chiar dacă exploatează cu lux de amănunte   acest aspect al istoriei – lângă castel se află un fel de târg cu fel de fel de suveniruri. Bulgarii sunt respectuoşi, mai vorbesc şi româneşte, poţi să cumperi nu numai în leva, ci şi în lei. Da, turismul bulgăresc prosperă în jurul domeniului, Regina noastră la aduce venituri.
Priveşti marea, imensitatea ei, înţelegi istoria şi dorinţa unei regine, care a lăsat testamentar ca inima să-I fie depusă aici. Alergi de teama să nu fi văzut tot, de a nu fi cuprins ceva din expreia acestei mari femei. Scările de piatră care se pierd spre plajă,  parcă  îi păstrează paşii…
Urmează alte minunăţii…Vila prinţului Nicolae, Vila Suita,Capela Stella Maris,Templul apei,  clădiri, alei cu denumiri reprezentative – Aleea vinului, Aleea cu crini regali…, punţi, izvoare, cascade…arbori falnici, pârâiaşe, vase antice greceşti…
Grădini ce nu le egalează – după gustul şi părerea mea – pe cele din jurul castelelor Fontainebleau sau Chenonceau din Franţa. Grădina alpină –e un décor uşor muntos cu  flori, pietre pe care aleargă speriată câte o şopârlă. O prindem, apoi îi dăm drumul în habitatul ei. Pe sub sălcii ajungi la un râuleţ şopotitor.Şi iar locuri minunate de odihnă şi admiraţie.  Fără îndoială, locul este reprezentativ. Este Ea.
Cum străbătea Regina aceste locuri…Nu puteam să trec pe o alee, să mă uit la umbrele aruncate de frumoşii trandafiri şi să nu mă gândesc la cea care a iubit poporul român atât de mult, deşi era o străină. L-a iubit cu iubirea de care e capabil un suveran, nu fals, pentru că o cerea eticheta sau conjunctura. I-a închinat gândul, i-a îmbrăcat straiele populare, s-a rugat pentru el .”… frumoasă Tară pe care am văzut-o întregită…”
Grădina de cactuşi  sau Grădina lui Allah, e magnifică, unii au început să înflorească, sunt multe soiuri. Copacii tuia sunt cu adevăraţi măreţi, te afunzi pe sub ei.
Am fost atât de încărcată spiritual încât după revenirea la Neptun,am  început să scriu. Şi în timp ce scriam mi-au dat lacrimile…Apoi m-am liniştit, trăind toată această poveste care vine din inima unei Regine a cărei frumuseţe şi spiritualitate răscoleşte şi după atîţia ani. Ea nu se pierde în vreme şi vremea nu trece peste ea. Am văzut turişti români, străini, căutând, privind cu pasiune vrăjiţi de acest domeniu al sufletului. Nu megalomania atrage, ci romantismul, cultura, bunătatea…
Marea e de un albastru spectaculos. M-am gândit, trăind această lume timp de câteva ore, deşi teritorial Balcic nu ne mai aparţine, la cei care au lăsat ceva frumos neamului nostru.Ceva cu care să ne mândrim, să devenim mai buni, mai curajoşi. Şi m-am întrebat – a nu ştiu câta oară – de ce nu suntem mai curajoşi cu o istorie aşa frumoasă? De ce ţara noastră  nu e “falnică printre naţiuni”, aşa cum spunea Regina că merită să fie?
Dincolo de aceste vremuri care ne agonizează şi nu mai suntem noi, rămânem cu nostalgia unor visuri neîmplinite.Toată lumea ne abrutizează, ne ceartă de parcă demnitatea şi opinia nu trebuie să existe în acest neam. Ce istorie avem şi cum îşi permit unii să se răţoiască la noi! Să ne aşeze gândurile, viaţa de zi cu zi, să ne importe ce vor ei. Dar nu trebuie să ne fie teamă.
Cine vrea să vadă Castelul, casa de vis,  unde şi-a dăruit inima Regina  poate ajunge relativ uşor şi repede. E o împletire a iubirii de neam, a artei …Şi-am înţeles de ce mi-au dat lacrimile atunci când am început să scriu cu emoţie la Neptun. Tot în testament spunea poporului ei “… aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată…”
Pe mine m-a ajuns…Şi m-a uimit.

Advertisements

Posted on July 28, 2012, in cultură and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: