Să nu furi !

Când spui să nu furi te gândeşti mai degrabă la una din cele zece porunci, un principiu al creştinismului,  moral, existenţial. O noţiune clară pe care individul trebuie s-o cunoască şi respecte în viaţa de zi cu zi şi în societate.
În  zilele nostre însă, acest principiu nu mai are relevanţă şi nici legătura cu propria conştiinţă sau educaţie.  Este o predilecţie – să furi pentru a trăi bine, lejer, în costume  scumpe şi bine finisate.
Da, se fură.  Orice, de oriunde. (Fireşte, pentru unii a fura nu se  numeşte furt, ci a lua, a avea, a poseda, a strânge …instincte şi dorinţe omeneşti pe care omul le exacerbează pe parcurs).
Se fură gânduri, sentimente, principii, identităţi, pământuri, neam, istoria, ţara, tradiţia… Se fură dreptul de a trăi în propria ţară, la muncă, pensii, salarii… Furtul dreptului de a te considera liber şi în democraţie.
Mai nou avem un alt gen de furt – furtul intelectual.
De ceva timp  se vorbeşte numai despre acest nou furt. Dar acest furt, pe lângă furtul din banii publici, furtul dreptului la viaţă – pentru că s-au închis spitale şi nu se cumpără medicamente, furtul dreptului de a învăţa prin închidere de şcoli, furtul unui trai decent în propria ţară… nu sunt  cele mai grave furturi ale vieţii noastre?
Zilele acestea,  ura, răzbunarea, manipularea m-au cutremurat. Am avut senzaţia că mă aflu într-o scenă din Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţîn şi că nu mai pot să ies din acest coşmar.
Oare statul de drept nu înseamnă să respecţi principiul egalităţii,dreptăţii, imparţialităţii, etc. în faţa legii penale? Infracţiunile economice sau cele împotriva sănătăţii publice nu sunt mult mai grave decât infracţiunea de plagiat? Ori este nevoie de un rege Solomon? cum se întreba tot  Soljeniţîn. Dar ce să mai vorbim de statul de drept când şi statul a fost furat ?
Să ne înţelegem, nu sunt de acord cu plagiatul – cu mai multe sau mai puţine pagini copiate, dar ar fi fost bine ca infracţiuni mult mai mari să fie dezbătute la fel de amplu şi cu aceeaşi virulenţă ca acest plagiat. Poate am fi trăit mai bine. Nu plagiatul e nenorocirea românului, nu din cauza aceasta moare el de foame şi nu are loc de muncă. Este dezgustător.
Neam de vulnerabili ce am ajuns…
Pe zi ce trece ne este furată lumea în care vrem să trăim, pe care vrem s-o construim pentru copiii noştri, asta este grav, de neiertat. Nu poţi trăi într-o lume furată, năpădită de mizerie numai pentru că unii deţin puterea şi ne spun ce vor şi cum vor ei.  A mimării democraţiei. A interpretării legii după bunul plac . Cel care trebuie s-o aplice o înjoseşte cum vrea.
Tot un principiu al credinţei spune să ierţi. Dar poţi ierta când ţi-e furată lumea în care te-ai născut şi ai crescut ?

Advertisements

Posted on July 4, 2012, in social and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: