Capitalismul – în sapă de lemn

Mă întreb care ar fi mersul adecvat pentru  societate. Deşi, de-a lungul istoriei  au existat diferite orânduiri şi ideologii, multe în numele omului şi pentru om, ulterior  omul a fost ignorat. Istoria a arătat că prăbuşirea lor a avut de foarte multe ori cauze adânci, manifestate în revoluţii sau războaie.
Când am scăpat de comunism s-a crezut în mare parte că teroarea ideologică, forma socială oprimată de politic şi dictatură au luat sfârşit. A fost o atmosferă în care credeam că ne revenim, că s-a terminat cu generaţiile de sacrificiu.Economia nu era decât o grămadă de fiare vechi. Apăreau zorii capitalismului nostru. Da, nu ne mai trebuie secera, ciocanul, dalta, industria…am vândut totul pe nimic, suntem liberi, vom avea alt tip de economie. Una competitivă care să aducă bunăstare, concurenţă…
Însă, în spatele acestor lucruri ne pândea  minciuna – care nu o egalează pe cea comunistă, e mult mai condensată. Banul public este cel care îmbogăţeşte, furtul, lăcomia, nu relaţii de producţie, nu valoare, nu locuri de muncă. E cel mai mizerabil gen de capitalism încurajat, primitiv şi inuman.
Unde e marea economie? Nu numai că nu am realizat nici cât în comunism când deşi se spunea că nu eram competitivi, exportam foarte mult, dar am pierdut totul aproape. Ce gen de economie capitalistă e asta care a adus o criză greu de înţeles, sărăcie, dar cu foarte mulţi multimiliardari? Ce gen de capitalism e asta care-mi fură banii din buzunar? Taie pensii şi salarii, închide spitale? Care a împins fiinţa umană în cea mai neagră şi inumană mizerie? Sunt câţiva ani de criză, dar unde e criza ?
Şi unde suntem noi ? E important să ne întrebăm unde suntem şi ce facem. Niciun om, oricât ar fi de simplu sau nevolnic nu trebuie ignorat sau împins într-o situaţia mai dramatică decât cea pe care o are. Avem nevoie de umanism şi ajutor. Democraţie şi libertate fără un gram de pâine nu există. Fără o echitate sănătoasă.
Genul acesta de capitalism  ne-a adus în sapă de lemn, el însuşi fiind eşuat.
Secera şi ciocanul, hulitele instrumente de producţie ar putea să devină din nou salvarea. Nu sub aspect ideologic, ci al supravieţuirii.  Nu am apărat cu patimă nicio ideologie, nu am fost implicat, tocmai pentru că fiecare a avut neajunsurile ei,  dar în acest tip de capitalism nu am crezut şi nu cred. Iar o ideologie împotriva omului, oricâte victime ar face, tot nu poate rezista.

Advertisements

Posted on May 16, 2012, in social and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: