Voluntarii naţiunii

Cred că naţiunea noastră are nevoie de cât mai mulţi voluntari care să o salveze de la suprimare. Am fost oarecum impresionat de solidaritatea românilor în mijlocul zăpezilor înalte. Solidaritatea nu ar trebui să existe însă doar în anumite conjuncturi, ci să fie perpetuă.
Din păcate, în ultimul timp, sugrumaţi de probleme uităm să-l privim pe cel de lângă noi, să ne dăm seama că există şi poate are nevoie de ajutor. M-am solidarizat şi eu donând bani şi produse, dar nu este suficient. Sunt dispus – fără a fi exaltat – să muncesc chiar mai mult, să-mi cumpăr mai puţine haine, să reduc alte cheltuieli pentru a fi solidar cu naţiunea. Fiecare om  dacă ar gândi aşa poate ar exista mai puţină suferinţă. E timpul să nu ne mai lamentăm, ci să trecem ferm la acţiune. Ne putem salva  devenind voluntarii naţiunii noastre. Compasiunea, umanismul să fie atitudinea şi, de ce nu, dragostea de neam, (deşi pentru unii sună cam melodramatic). Speranţa că statul e construit pe o naţiune şi pentru ea devine vulnerabilă.
Cu toate că sunt un bun contributor la stat, nu  stau cu braţele în sân şi doar aştept, de aceea sunt gata să mă implic mult mai mult pentru cei care au mai puţin, pot mai puţin. Avem nevoie de omenie, generozitate. Rapacitatea prea a alterat frumoasele principii ale umanismului. Să ne facem propria istorie, să nu mai acceptăm să ne-o mai facă alţii. Desigur, nu în orice român există un combatant sau vreun erou, dar omenie poate fi.
Să devenim voluntarii naţiunii, să ignorăm acest gen de conducători care într-o zi probabil vor dispărea. Iar iubirea de aproape va fi exprimată liber şi necondiţionat.

 

Şi câteva poeme…

 

 In versul omenesc

Plec în versul omenesc
şi mă închin la el
Versul omenesc nu poate fugi
de sub ochii mei
Am stat pe un preş
pentru a mă ţine de lume
pentru a călători cu ea toamna şi iarna
Ştiam atunci că o să văd
Chipul Ales
că vom trăi laolaltă
în versul omenesc

 

Instanţă

Am trăit azi în Cuvânt
Ca într-o viţă de lumină
m-am consfătuit cu tot ce e mai sfânt
mi-am făcut un Regat
din a iubi lumea

 

Mamei Cosmice – răspuns

Am vânat Mamă fericiri
Da, am vânat
Ştiu că mă întrebi
Dar ce puteam să fac ca să exist ?
Nu trebuia oare
să pun piciorul în prag
şi în nemurirea sufletului ?

Advertisements

Posted on February 29, 2012, in cultură and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: