Aşa grăit-a Zarathustra

Zarathustra  medita în singurătate  la bine şi la rău. Ajunse la concluzia că nu mai poate trăi aşa,  trebuie să se implice mai mult în binele poporului. Nu se mai întreba dacă există sau nu Dumnezeu, ştia că Dumnezeu a murit. Se hotărî, aşadar, să coboare de pe munte  mai aproape de oameni. Le spuse : Vă propovăduiesc : să trăiţi bine!
–         Dar cine eşti tu ? Cine eşti? întrebă mulţimea.
–         Eu sunt Zarathustra, nu aţi auzit de mine ?
Zarathustra era plin de idei noi despre cum trebuie s-o ducă poporul şi să arate statul. Meditase îndelung. Dumnezeu a murit, da. Va crea Supraomul, e nevoie de el. Le vorbea oamenilor şi ei îl ascultau.
După ce a hotărât să facă asta, Zarathustra nu mai părea nefericit. Supraomul!  Asta e reforma norodului. Dar cum ajunge la Supraom? E nevoie de măsuri drastice. Acest concept îl obseda, dar pentru a-l crea trebuie să-i elimine pe toţi cei care nu pot fi Supraom.” Ce-i  aia stat? …Am să vă grăiesc despre moartea noroadelor…Prea din cale afară mulţi oameni vin pe lume. Statul a fost născocit pentru acei care sunt de prisos…”
Prin norod deja circulau vorbe disperate: Nu pot fi Supraom! Nu pot fi Supraom! Dar Zarathustra se bucura pentru că plevuşca nu se putea ridica la acest înalt concept al său.  Prejudicia statul prin existenţă, cerea mult – bani de pensii şi salarii, ajutoare sociale, să trăiască  adică.
– Zarathustra, ce vrei să ne spui ? întrebă unul care nu înţelese pe deplin sensul vorbelor lui.
– Vă propovăduiesc binele…  Dar dacă îl vreţi trebuie să plecaţi din ţară, ori dacă rămâneţi aici nu veţi mai avea şcoli, spitale, mâncare, salarii. Veţi muri sau vă veţi sinucide.
Toţi îl ascultau. Rezistenţa la sărăcie, decimarea poporului, a plevuştii… şi crearea  Supraomului – cel cu bani, cu puteri sublime de a trăi bine.
Pârjolirea naţiunii îi va aduce sublimul său proiect – Supraomul. După ce-i goni din ţară pe unii, pe ceilalţi îi regionalizase ca să-şi dea seama mai bine de noţiunea  de bine. Mulţimea nu prea înţelesese de ce se întâmplă toate astea pentru că Zarathustra venise să propovăduiască binele.
Îndrăznesc ei să-l caute pe Dumnezeu? Păi,  Dumnezeu a murit.
Apoi după ce grăit-a Zarathustra aşa de multe ori şi mulţi ani poporul a  început să se mişte, să-l facă mincinos şi tiran. El nu părea  că se sperie şi nu avea de gând să fugă înapoi în munţi. Reflecta tot  la ideea de bine şi rău.” Cât de obosit sunt de binele şi răul meu…Toate aceste sunt sărăcie, murdărie… „. Nu-i ieşise din cap fireşte, Supraomul, dar naţia asta prea rezista şi continua să înfulece din banii statului. Vroia drepturi, schimbări şi chiar să trăiască bine.
Zarathustra rămase pe gânduri,  era dincolo de bine…

 

 

 

Advertisements

Posted on February 9, 2012, in literatura and tagged , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: