Planeta lăcomiei

Se apropie cornul de timp, ridicăm lespedea minciunii, a trivialului, supurează lumea de durere şi noi nu-i oferim medicamentul, îi privim intrarea în nefiinţă şi ne bucurăm. Avem deficit de sentimente, pofte pogorâte lângă cel ce piere. O, cât spaţiu avem şi putem să-l umplem cu lăcomie, numai cu lăcomie. Aceşti lacomi care râd şi trăiesc din cumpărături false, aşteptări fanatice ale scăderii numărului de inşi de pe planetă. Şi lăcomia nu se îmbolnăveşte, nu are greţuri. Ucide în cel mai rafinat sau odios mod. Nu ne mai putem reveni din criză, e în ţesutul nostru, în carne, în os. Spilcuim adevărul ştiind că nu are nicio şansă, nici direct nici travestit. Şi nu avem nicio reticenţă în a vâna carne de om şi a studia impactul cu marea noastră mizerie morală. Lăcomia îngroapă munţi de oameni de parcă aceştia nu aveau voie să apară pe pământ, fără acceptul lăcomiei. Oameni apăruţi întâmplător, sortiţi de la prima respiraţie urei de rasă şi foamei. Lăcomia se poziţionează faţă de chipul tău şi nu-ţi dă voie să exişti, nu mai poţi fi un locuitor al acestei planete. Fiecare bucată de pământ – mare, munte a căpătat forma lăcomiei. Juriştii şi procurorii lăcomiei o judecă, dar sunt de partea ei, dau sentinţe pozitive, nimeni nu-i rămâne dator, doar fidel. Şi pentru chipul lăcomiei avem cadre de rezervă, nu o putem lăsa fără viitor, fără aspectul ei  faimos,slăninos.

Advertisements

Posted on January 28, 2012, in literatura and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: