Nemulţumirea civilizată

Manifestaţiile din ultimele zile au arătat clar  şi concis că oamenii, pe lângă nemulţumirea faţă de actualul regim au şi o problemă cu clasa politică, cea perindată de 22 de ani la putere. Ieşirea în stradă a avut, de fapt, mai multe stări – prima pentru Raed Arafat, imediat s-a concretizat în furia contra puterii, după care şi-au dat seama că aproape toată clasa politică e de vină de dezastrul ţării. Astfel, în piaţă, disperarea socială s-a completat cu revolta  împotriva imoralităţii. Oamenii nu mai cred în politicienii care au mai fost şi au arătat ce pot face. Şi care există în continuare.
Perpetuarea  lor s-a văzut în societate, nu a fost decât un schimb de putere între ei înşişi, azi regăseşti oameni pe funcţii mai mari sau mai mici care erau şi acum 15-20 de ani, dovadă că întotdeauna s-au înţeles şi s-au protejat reciproc. Cum să schimbi o societate când, pe bani mulţi ei sunt  în adormire profesională, dar cu talent politic, iar un ins corect şi profesionist  e marginalizat imediat ?
Fiecare om din acea piaţă, lucrător sau nu observă în jurul lui mizeria morală scursă şi întreţinută, de aceea vrea să smulgă răul din rădăcină – ceea ce este foarte greu dacă nu imposibil. Ei nu vin acolo pentru a-i înlocui pe unii cu alţii, vor schimbări radicale, nu mai admit aceeaşi politicieni.
Cineva mulţumea manifestanţilor care-şi exprimă nemulţumirile civilizat. E hilar, e semn că se pot simţi bine şi liniştiţi, atâta vreme cât nemulţumirea este civilizată. Nu propag violenţa, dar parcă mă îngrijorează şi nemulţumirea civilizată, dacă la o demonstraţie  nu se întâmplă nimic, se stinge în tăcere. Mai recent, revoluţiile arabe – nu mai vorbim de marile revoluţii din istorie – nu au avut reuşită decât prin violenţă. Asta e lucru de care mă tem, că nemulţumirea civilizată nu-i va face pe cei ce trebuie să înţeleagă, vor rămâne la fel de impasibili, iar aceasta poate degenera. Şi, doamne fereşte, să iasă în stradă toţi nemulţumiţii care acum mai stau prin case.(De fapt, nu doar nemulţumiţii trebuie să susţină cauza, ci şi restul. Dacă vrem o altfel de Românie  e necesar să ne implicăm cu toţii).
Am auzit  oameni care spuneau că nu mai vor să plece din ţară. Nu plecau de plăcere, ci de necaz, lăsând în urmă copii care suferă sau se sinucid de dor, familii   dezmembrate. Şi, de asemenea, tinerii care nu au un loc de muncă, iar statul se simţea foarte bine când aceştia îşi luau lumea în cap. Ei bine, nu mai vor. Au înţeles că trebuie să rămână aici, să lupte pentru ei şi copiii lor. Puterea a trăit ani şi ani foarte bine  nederanjată de aceşti oameni. Când românii nu vor mai fugi  din ţară, când nu se vor mai lăsa izgoniţi de cei care ar trebui să fie în slujba lor, iar cei plecaţi se vor întoarce cu adevărat şi îşi vor cere drepturile în ţara în care s-au născut, atunci va fi altceva. Poate vom fi şi alt popor.

Advertisements

Posted on January 24, 2012, in social and tagged , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: