Comunismul nu a abdicat

Ziua Regelui nu a însemnat doar o mare onoare pentru mine ca român, o demnitate pe care nu am mai simţit-o demult în această ţară, ci şi o reacţie socială, politică care m-a făcut să-mi dau seama – dacă mai era nevoie – unde ne aflăm. În ce revărsare de ură, vrajbă, ostilitate faţă de istorie. Faţă de Rege, care e un personaj aproape mitologic. Nu vreau să-l idealizez sau zeific pe Majestatea Sa, respect istoria şi pe cei ce au făcut-o. Respect pentru  că azi este aici. Şi azi e foarte important. Pentru că avem nevoie de valori. Să respirăm un aer curat.
În prima parte a discursului Regele îndeamnă să ne amintim  „de toţi cei care au murit pentru independenţa şi libertăţile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem…” Un îndemn la valori naţionale, patriotism şi păstrarea istoriei. Şi poate par patetic, dar asta mi-a dat o mai mare emoţie, gândindu-mă la bunicul mort în al doilea război mondial în dezastrul de la Cotul Donului.
Sunt ani de când am fugit de noi şi nu ne-am regăsit. Revoluţia nu a însemnat anticomunism, căci comuniştii şi ideile lor trăiesc lejer şi acum sub ochii unui popor obosit.  Am văzut reacţiile unora la Ziua Regelui, reacţii care au arătat că nu am scăpat de tot ce e mai rău.
În fine, mai spunea o oarecare doamnă pe un post tv: Să nu uităm Revoluţia franceză. Dar despre ce vorbim? Istoria nu se aseamănă, acolo a fost o revoluţie împotriva unei monarhii absolutiste. Poate respectiva vroia şi o ghilotină…
Da, ne-ar trebui o revoluţie, dar pentru starea socială, economică, politică în care ne aflăm. Criză, reforme eşuate, falimentul statului – căci unii trăiesc în lux din bani publici, sărăcirea cumplită a poporului, şi toate astea sunt aduse de republica de azi pe care o pot compara fără a fi paradoxal cu monarhia absolută care a generat Revoluţia franceză.
Păreri, spaime, manipulări, leşinuri pentru republica noastră. Ce monarhie? e perimată. Dar nu ştiu pentru cine e perimată şi periculoasă. Pentru popor sau pentru îmbogăţiţii republicii?
Mi-ar fi plăcut, ca simplu român să văd o reconciliere între şefii de stat ai acestei ţări care să dea linişte românilor. Dar, din păcate, comunismul nu a abdicat, chiar dacă a fost revoluţionat
Trist e că nu înţelegem mare lucru din istorie –  durerea, tragismul, măreţia ei. Nu trebuie să fii regalist ca să-ţi iubeşti istoria. Nu trebuie să fii regalist ca să-ţi iubeşti Regele. Îl iubeşti pentru că simţi că te reprezintă, că îţi dă onoare sau încredere. Restul vine de la sine. Nu am trăit istoria aceea, dar am văzut-o în ochii acestui om, care contemplă  parcă peste vremuri şi vede  cum am evoluat, cum evoluăm… Cu sentimente de dragoste pentru poporul român. Mai român decât unii români.
Discursul Majestăţii Sale ne ajută să înţelegem trecutul şi prezentul. Deşi unii dacă ar avea o putere l-ar abdica a doua oară.
Iar idealurile unei republici  s-au metamorfozat între timp în istorie.

Advertisements

Posted on October 27, 2011, in politic and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: