Omul, clima şi economia

Trăim într-o lume în care se epuizează resursele naturale şi suntem şi noi deja epuizaţi. Privind omul de pe planetă ne dăm sema că ceva nu mai merge. Nu e vorba doar topirea gheţarilor, schimbarea polilor magnetici, sau vreun meteorit care ameninţă pâmântul, ci criza omului. Economiştii şi finanţiştii acestei lumi se grăbesc să  vorbească despre alte crize. Noi crize. Viziunile lor asupra omenirii sunt crizele. Deşi s-au făcut  reforme  împotriva crizelor, ele s-au dovedit ineficiente şi distructive. Strigătul de ajutor al lumii e generat de crize de toate genurile – a resurselor naturale, a climei, a bolilor, a alimentaţiei… A banilor.

Am citit Şocul viitorului de Alvin Toffler la o vârstă destul de fragedă, ca să spun aşa. Ştiu că mi se părut incredibil şi fireşte, la vârsta aceea căutam să înţeleg. Despre ce viitor vorbea autorul ? Criza ecologică, progresul tehnologiei, afaceri, capitalism, evoluţia societăţi privind celelalte culturi…etc. Anumite lucruri mi se păreau greu de conceput. Dar azi,mă tem că ceea ce trăim este chiar mai dramatic decăt previziunile lui Alvin Toffler.

Cine creează crizele şi de ce? mă întreb retoric şi cu naivitate. Nu sunt pesimistă, dar orice criză degenerează în ceva. Şi nu în ceva bun. Criza din 1929-1933 a dus ulterior la înflorirea naţionalismului, nazismului, apoi a războiului.

Încep să cred că ne place şi este eficient. Ne arată că nu mai avem în ce spera. Conducătorii politici nu mai ies decât să anunţe drama, răul, sacrificiul. A devenit felul de a fi al statului. Şi rămân mai departe la putere, conducători. Nicio clipă nu-şi fac mustrări de conştiinţă – atunci când nu poţi trebuie să pleci. Dar, ce vorbim despre conştiinţă într-o lume a banilor, influenţei, crimei statale? Falimentul statului e adus de falimentul moral al politicienilor. Mersul abrupt spre dezastru este tocmai acest faliment.

Cred că  avem o problemă de conştiinţă la nivel de omenire. Cred că a sosit timpul să evaluăm această conştiinţă mai mult decât evaluăm banul şi puterea. Din păcate, pe măsură ce destui oameni devin mai bogaţi nu devin şi nişte inşi infinit mai umani. Nu dezvoltă spiritul bunătăţii, toleranţei sau ajutorării. Dimpotrivă, banul şi puterea duc mai degrabă spre un regres al fiinţei, exacerbarea instinctelor primitive – ca într-o junglă omul  trebuie să se simtă cel mai puternic.

Dincolo de propria noastră dramă,  ceea ce se întâmplă  în unele ţări din Africa e revelator – foamete, mizerie, lipsă de medicamente. Sigur, asta nu e de ieri de azi. Nu am auzit ca unul din mai marii lumii cu averi de mii de miliarde să investească în salvarea fiinţei umane de acolo.

Boala omenirii este boala banilor. Nu ştiu în ce fel lucrurile mai pot fi oprite. E mai grav ca atunci când se apropie un meteorit de pământ. Sau când se topesc gheţarii…

Advertisements

Posted on August 13, 2011, in social and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: