Drumul vulpii şi Drumul vinului

Când am publicat  romanul Drumul vulpii  în anul 2000 nici prin minte nu-mi trecea că într-o zi se va mai naşte, metaforic, încă un drum – cel al vinului. De fapt, e acelaşi drum.

Povestea din Drumul vulpii, un roman al iniţierii sufleteşti, începea pe  frumoasele meleaguri ale comunei Pietroasele. Zona e o atracţie turistică de necontestat. Cloşca cu puii de aur, podgorii care se întind pe dealurile Istriţei. Fără îndoială are  har, nu pentru că m-am născut eu aici, ci pentru că aşa s-a născut ea şi aşa ne-a născut pe noi, pe mine.

Am copilărit pe Drumul vinului  cum se spune mai nou. Pentru mine a fost Drumul vulpii. Puţini ani, dar foarte semnificativi. Foarte intenşi. Îndr-adevăr strugurii sunt minunaţi, tot felul de soiuri, care te fac să crezi, te inspiră să exişti. Să dai frâu libertăţii de a fi. Să fii zeu.

Desigur, nu e nimic revendicativ în ceea ce spun. Pur şi simplu mă bucur că un drum poate avea mai multe însuşiri spirituale, materiale, turistice. Drumul vulpii şi Drumul vinului. Ceva, în copilărie, stând printre vii sau pe dealuri îmi spunea că aceasta nu este orice fel de zonă, ci o zonă  aparte. ”Primăvara începeam drumurile la deal. Ne trezeam în zori, pregăteam cele necesare, apoi plecam singure şi tăcute. O luam pe drumul dintre vii, prin vâlcele, drum care pe mine mă fascina. La ora aceea cerul era limpede, iar călţunaşii plini cu rouă.

Drumul acesta aş fi vrut să nu se mai sfârşească. La capătul lui ne aştepta via, destul de întinsă, iar eu şi mama ne separam. În primul rând ne opream lângă un butuc şi ne aşezam bagajele. Apoi mama, inspira adânc, îşi aranja încă o dată basmaua, privea câmpul şi după câteva clipe începea să lovească pământul cu sapa. Muncea atât de mult încât uita de existenţa mea.” Drumul vulpii, 2000.

Şi azi, trăind, nu departe ce-i drept, de această zonă, am sentimentul că trăiesc o inerţie. Acolo mă regăsesc cel mai bine, cel mai profund. Acolo sunt eu. Pe dealurile Istriţei simt că există eternitate.

 

Advertisements

Posted on August 6, 2011, in cultură and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: